Romania Through My Eyes…

Bun gasit!

Iata ca a venit si momentul vizitarii locatiilor de interes ale judetului Buzau, nu putine la numar, astazi Manastirea Poiana Marului, un loc feeric situat pe varful muntilor Buzaului.

Acest loc minunat este foarte putin cunoscut, poate si datorita drumului de acces foarte greu, pretabil in cele mai multe cazuri pentru autovehicule de teren (4×4 sau off-road) sau pur si simplu urcarii la picior a ulitei „asfaltate” cu pietris de rau.
Ajungand la parintii mei care locuiesc in jud. Buzau, le-am propus vizitarea acestui loc dupa circa 35 de ani de cand copil fiind mi-au aratat acest loc minunat care tot timpul imi trezea amintiri deosebit de placute si care parca ma atragea in mod miraculos… cu aceasta ocazie am avut placerea de a le arata fiului meu si sotiei, Manastirea ascunsa in desisul padurii.
Am plecat spre comuna Jitia care este punctul terminus al asfaltului si am pornit pe o punte suspendata peste raul Ramnicu Sarat, rau care de altfel trece si prin fata casei parintilor mei la cativa zeci de kilometri distanta.
Drumul asa cum v-am spus este anevoios, plin de pietre, se urca destul de mult, aproximativ 3 km, dar frumusetea locurilor va va face sa uitati de toate acestea.
Inainte de a continua, trebuie sa va spun ca iarasi am simtit apropierea de Divinitate si am sa va explic si cum: dupa trecerea pe acea punte, am realizat ca ne-am uitat in masina hainele pentru vreme rea (pe munte vremea se schimba de la o ora la alta) si am hotarat sa ma intorc eu pentru acestea, ceilalti urmand sa ma astepte. Zis si facut iau tot ce trebuie si ne continuam drumul… aproape de noi o doamna urca cu un carut greu intr-o mana si o valiza in cealalata. Ne spunem „Buna Ziua” si o intrebam unde merge, ea spunandu-ne ca trebuie sa ajunga tot la Poiana Marului, la fiica ei, maica la aceasta manastire; atunci ii spunem ca daca doreste poate continua drumul alaturi de noi. Din vorba in vorba ne spune ca vazand ca drumul este pustiu, s-a rugat pentru a primi ajutor pana la manastire fiind singura in padure… si ruga i s-a indeplinit; se teamea de animalele padurii, nicidecum de povara ce urma sa o care pana pe varful muntelui!
Odata ajunsi la manastire, am ramas placut impresionati de Parintele Dionisie, un preot tanar, devenit calugar dupa indelungi cautari in ale vietii… veti descoperi ca discutia cu el este foarte interesanta si total diferita fata de cea a multor preoti, este deschis in exprimare, vesel si foarte placut, atat fizic cat si din punct de vedere spiritual; am aflat ulterior ca a fost baschetbalist profesionist alături de Ghiţă Mureşan şi Dan Niculescu, apoi crupier la Intercontinental în Bucureşti şi în final angajat pe Carnival – vas celebru de croaziera.

Din punctul meu de vedere el este preotul de care avem nevoie… si-a petrecut o parte din viata alaturi de noi ceilalti si dupa o anumita perioada a decis ca trebuie sa se dedice vietii monahale; sunt convins ca ne poate ajuta mai mult decat un preot care a terminat scoala si a trecut direct la cele sfinte fara a a sti ce se intampla in lumea reala… mergeti si vorbiti cu el, va veti intoarce cu sufletele curate!
Preotul Dionisie vorbeşte degajat despre atracţiile lumii „de dincolo de gard”, dar şi despre lumina pe care o vede zilnic în această zonă în care s-a nascut monahismul românesc.

AICI aveti informatii interesante despre Parintele Dionise, de pe site-ul sanatateabuzoiana.ro.
Iar AICI aveti un interviu cu Preotul Dionisie realizat de Cristi Tabără, TVR, doar ca mult mai tarziu decat a fost realizata postarea mea, fiind un update al postarii mele initiale.

In imaginile de la final, veti descoperi de asemenea si frumusetea acestui loc ce merita a fi vizitat macar o data in viata, dar pana atunci, cateva cuvinte despre manastire:

A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului a fost ceva mai sus de cea actuală. Primul stareț i-a fost cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 (cod LMI BZ-II-m-A-20156.02) O a doua biserică tot din lemn (cod LMI BZ-II-m-A-20156.01) a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea.
După un nou incendiu în februarie 1879 (stăreția, trapeza și rândul chiliilor de langă arhondărie), schitul și-a mai prelungit viața până în 1893 când a fost desființat, fiind reînființat în 1938 ca mănăstire de maici. În 1935 sub episcopul Ghenadie Niculescu se construiește la intrare o clopotniță din lemn prin care se face actualmente intrarea în mănăstire .
În 1956 bisericile mănăstirii au fost renovate de Comisia Monumentelor Istorice, iar după 1990 redevine mănăstire de călugări. În 1991 se construiește un paraclis pictat de arhidiaconul Gabriel Sibiescu, o casa arhierească și se renovează pavilionul mare în care se află trapeza și camera pentru oaspeți.
Acum este din nou manastire de maici, 5 la numar din cate am inteles.

Mănăstirea a fost un important centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea, când și-a extins influența spirituală în a doua jumătate a acestuia, devenind Eparhie de care aparțineau toate așezămintele monahale de la curbura Carpaților.
Aici a stărețit Cuviosul Vasile – mare organizator al monahismului, aici a fost surghiunit în 1840 poetul Cezar Boliac, și tot aici poposea deseori poetul Alexandru Vlahuță care descrie în România pitorească frumusețea acestor locuri, precum și prietenul acestuia Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Se evidențiază ca fiind printre puținile biserici cu pictură atât exterioară cât și interioară, pe lemn.
Obiecte de valoare artistică și istorică: icoanele praznicare: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Proorocul Elize cu inscripția Ioasaf Zugravu 1826; Scara lui Iacob 1817 în stil rusesc; icoana Încoronarea Maicii Domnului cu inscripția slavonă indicând anul 1791, iar în dreapta tot Încoronarea Maicii Domnului cu anul 1859 de Atanase Anghel – Ploiești; cărți chirilice.

Acces:
53 km din Râmnicu Sărat DN2 până la Obrejița, apoi DJ202E spre NV până la intersecția cu DN2N aflată la Bordeștii de Jos, apoi pe acesta pană la Jitia. De aici mai sunt aprox. 3 km pana la mănăstire, mergând spre Bisoca, pe DJ204C ce trece prin vadul râului Râmnicul Sărat.
68 km din Buzău DJ203K spre Vintila Vodă, apoi înainte de acesta la dreapta DJ204C spre Bisoca. Din Bisoca până la mănăstire se coboară spre Jitia.

surse:
romania-actualitati.ro
ro.wikipedia.org

Click pe imagini pentru marire!

HARTA LOCATIEI:

Click pe locatia respectiva de pe mapa, apoi „Directions”, dupa care va aparea un map route in care puteti vedea traseul, timpul in care poate fi parcurs, indicatii si distanta rutiera in km dintre oricare localitati din Romania sau Europa vis-à-vis de locatia din postare.

[mappress mapid=”51″]