Romania Through My Eyes…

Recunosc faptul ca nu stiu cum sa clasez urmatoarea locatie… Pestera Ialomitei sau Manastirea Pestera Ialomitei!!!

Locatia in sine este o pestera la intarea careia s-a construit un schit, iar la punctul terminus ( practic nu este capatul pesterii ci doar locul de unde nu se mai poate inainta fara echipament corespunzator), exista un altar cu o cruce si lumanari aprinse; deci putem spune ca Pestera Ialomitei este de fapt o Manastire creata intr-un cadru cat se poate de natural, deci, voi denumi pe parcus locatia ca fiind Manastirea Pestera Ialomitei.

La Altar exista de asemenea si un izvor cu apa pura denumit de cunoscatori Izvorul de Apa vie, care se presupune a fi apa sfanta a dacilor, cu o incarcare bacteriologica zero (limita maxima admisa este de cinci), nitratii fiind de asemenea inexistenti. Se presupune ca izvorul subteran ar trece peste zacaminte masive de argint, acesta aducand apa la puritate maxima, cercetatorii pe de alta parte avansand idea ca puritatea se datoreaza unor anomalii geo-magnetice.

In Romania exista multe alte izvoare de acest gen, unul dintre acestea fiind si la CANIONUL SAPTE SCARI, locatie despre care am scris in urma cu ceva timp. Puteti descoperi mai multe informatii interesante legate de izvoarele cu proprietati miraculoase, urmand si ACEST LINK, unde veti gasi o postare foarte bine documentata, marca Petre Dogaru.

Cea mai importanta parte din pestera este amenajata cu scari din lemn pentru accesul mai usor al vizitatorilor; ca o paranteza, as putea spune ca realizarea acestor scari a fost o munca anevoioasa si foarte complicata avand in vedere ca terenul nu se preteaza la constructii. Am observat de asemenea umiditatea ridicata din pestera, dar si temperatura scazuta, de circa 10-12 grade Celsius, relativ contanta in tot timpul anului. De asemenea portiunea amenajata este iluminata electric.

Va recomand cu mare placere vizitarea acestei locatii deosebite; la finalul postarii veti gasi si cateva imagini surprinse aici.

Sa continuam cu cateva date tehnice:

Se afla pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, in localitatea Moroeni, judetul Dambovita, pe Muntele Batrana, la circa 10 km de izvoarele raului Ialomita, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasata la circa 100 m in aval de morena frontala a Ialomitei, la altitudinea absoluta de 1.660 m

Se desfasoara pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turistilor, pana in punctul numit „la Altar” urmand in amonte o portiune de inca 80 m, cu galerii si sali. Diferenta de nivel este de 60 m. Este strabatuta de un parau. Pestera are o desfasurare mixta, prezentand atat galerii cat si sali.

Gura pesterii, in forma de semielipsa, se deschide pe o terasa orizontala, ce se gaseste la 18 m deasupra fundului vaii. Chiar la intrarea in Pestera se afla Manastirea Ialomitei, ridicata in secolul al XVI-lea, ctitorita de voievodul Tarii Romanesti, Mihnea cel Rau. Manastirea a ars de mai multe ori pana acum.

Prima sala a pesterii poarta numele de Mihnea Voda, avand urmatoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, latimea de 15 m si inaltimea de 10-25 m. Inainte de 1924, prin aceasta grota curgea Raul Pesterii. Astazi, paraul intra in subteran inainte de a ajunge la grota si se varsa mult mai jos, in Ialomita. Urmeaza galeria numita Pasaj cu lungimea de 20 m si latimea intre 1-8 m, in timp ce inaltimea variaza intre 1,5-2 m. Salile Decebal(in forma de dom, din care se deschid mai multe galerii) si Sf. Maria sunt legate intre ele, si au dimensiuni modeste: lungime intre 10-30 m si inaltime intre 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecand peste un prag din bolovani mari si umezi. Denumirea salii vine de la asemanarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din aceasta pestera o reprezinta Sala Ursilor. Aceasta este lipsita de apa si are un sol bolovanos. La descoperirea ei au fost gasite numeroase oseminte si chiar schelete intregi provenite de la ursul cavernelor, „Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafata, ceea ce duce la presupunerea ca, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzatori ale ursilor cavernelor. . Dupa o noua galerie lunga de 40 m, urmeaza sala la Raspantie si sala cu cele mai mari dimensiuni din toata pestera: Sala Ursilor sau Sala Mare avand 72 m lungime, 35 m latime si 25 m inaltime. Alte sali: Sala Hades. Din Sala Ursilor se deschide o galerie de 2 m inaltime denumita Fundul Pesterii, care, mai de mult, continea numerosi stalpi ce legau bolta de sol. Urmeaza Galeria Apelor pana la Altar in care curge paraul Pesterii. Pestera este accesibila pana la Altar. Aici, stalactitele sunt asezate in asa fel incat dau impresia unui altar de biserica.

Iata si cateva date legate de viata monahala din acest loc:

La izvoarele Ialomitei se nevoiau sihastrii inca din secolul XV. Incepand cu secolul XVI numarul lor s-a marit, odata cu dezvoltarea vietii isihaste in Arges, in Muscel si la poalele muntilor Fagaras. Constructia din lemn de la intrarea in Pestera Ialomitei a ars in 1818 fiind reconstruita de preotul Gheorghe Ion Baltag si ieromonahul Gherontie din Petrosita. In jurul ei se aflau mai multe chilii in care se nevoiau cuviosii calugari. In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit in Pestera Mica a Ialomicioarei un sihastru, caruia nu i se cunoateste numele si nici locul unde s-a savarsit, impreuna cu urs, fiind singurul caz cunoscut in monahismul romanesc cand un sihastru se nevoieste si este slujit de animale salbatice.

Actualul schit aflat aproape de Pestera Ialomitei a fost ridicat in 1901 de mai multi ctitori si cu participarea ciobanilor din zona, ctitorul principal fiind ieromonahul Ieronim II. Biserica a fost sfintita in 1911 de staretul Dionisie al manastirii Sinaia, cu binecuvantarea IPS mitropolit Atanasie. Biserica a mai fost distrusa de foc in 1961 insa, prin grija Patriarhului Justinian si cu cheltuiala pr. Macarie Marinoiu, pr. Pimen Stoichici si pr. Dumitru Breajcu, a fost restaurata. In 1994 s-a inceput constructia unei noi biserici tot la intrarea in pestera, iar la 29 iunie 1996 a fost sfintita de IPS arhiepiscop Vasile Costin, cu hramul „Sf. Apostoli Petru si Pavel”. Pictura s-a executat pe panza in anul 1986, cu cheltuiala parintelui Neofit Florea, fostul staret. Sunt pictate si geamurile ferestrelor din interior. Fereastra din dreapta naosului are pictati pe Sfintii imparati Constantin si Elena. Cea din stanga pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, iar ferestrele din pronaos au pictate pe Maica Domnului si Cuvioasa Paraschiva pe fereastra din stanga, iar cea din dreapta are scena „Adormirea Maicii Domnului cu Apostolii”, donata de parintele protosinghel Gherasim Vasile, fost staret.

Surse:

ro.wikipedia.org

crestinortodox.ro

HARTA LOCATIEI (doar 4X4) :

Click pe locatia respectiva de pe mapa, apoi „Directions”, dupa care va aparea un map route in care puteti vedea traseul, timpul in care poate fi parcurs, indicatii si distanta rutiera in km dintre oricare localitati din Romania sau Europa vis-à-vis de locatia din postare.

[mappress mapid=”48″]