Romania Through My Eyes…

Am reusit sa o fac si pe asta !

Se spune ca intr-o viata , un om trebuie sa faca o casa ; in epoca noastra sa o cumperi si sa platesti ani la rand rate … , sa faci si sa cresti un copil ( chiar nu e musai sa il faci tu… important este cel care il creste ; stiu persoane care au infiat copii , pe care ii si felicit cu aceasta ocazie , iar relatia dintre ei este perfecta !!! ) si sa sadesti un pom !

Facusem aproape totul pana acum , treaba cu copacul o tot amanam , dar intr-un final am primit unul de la o firma colaboratoare de la serviciu , care a pornit o campanie de genul asta si am zis ca acum este momentul.

Ii si felicit cu aceasta ocazie ; bravo AUTO TOTAL.

A fost pentru mine un lucru in care am pus mult suflet si sper sa si inmugureasca la primavara!

Chiar nu credeam ca e asa de greu sa sapi o groapa in putinul loc ramas verde din Bucuresti …

Bineinteles ca am avut si ajutoare de nadejde : fiul meu de aproape sase ani si un vecin priceput (pe care nu am apucat sa il trag in poza) , nea Iancu , cum ii spunem noi in cartier ; un om extraordinar care face totul din inima si caruia ii multumesc si pe aceasta cale.

Deci , sa fim bine intelesi … nu nea Iancu Caragiale…

Cel mai fericit pentru toata tevatura sadirii , a fost cel mic , care a tinut mortis sa puna si el pamant cu lopata , si care acum poate admira copacul de la geamul dormitorului , iar cand vor mai creste amandoi se va putea lauda cu fapta buna .

Apropo , am uitat sa va spun , l-am plantat in spatele blocului … ce credeati ca locuiesc in ditamai vila cu curte ?